Făcându-mi curat printre maldărul caietelor din liceu, am găsit următoarea compunere făcută, cred, cu ocazia unui concurs de redactor de știri pentru site-ul www.educat.ro acum vreo 4 - 5 ani.
***
„Puterea cărților a
inspirat o generație de cititori obsesivi și fără prejudecăți față de cărți
groase și acțiuni complexe”. Este o afirmație interesantă, dar care ascunde un
lucru cât se poate de real. Am realizat de curând, în urma lecturilor făcute în
ultimii ani, că în ultimul secol (1900 – 2000 și ceva) scriitorii au început să
trateze din ce în ce mai multe opere ce au o acțiune mai complexă rezultând și
cărți mai groase. Dacă până nu demult (dacă îi mai putem spune așa), scriitorii
preferau să scrie opere ce au o acțiune simplă și o lungime destul de mică, acum ei s-au schimbat cu totul:
compun opere cu acțiune complexă și, de multe ori, având o întindere mult mai
lungă, chiar de câteva volume (de exemplu „Harry Potter”, „Stăpânul Inelelor”,
„Cronicile din Narnia” etc).
Cât despre partea cu
„cititorii obsesivi și fără prejudecăți”, e de înțeles: așa e omul, curios. Mereu
ne dorim să citim cea mai nouă carte, oricât e de groasă. Operele, având o
acțiune mai complexă, desigur că au și personaje mai complexe, mai apropiate de
realitate, care se conturează doar treptat, o dată cu înaintarea acțiunii. Deci,
nu e de mirare că tot mai mulți cititori se regăsesc în vreun personaj dintr-o
carte și așa, doresc să afle mai mult, se afundă în cărți tot mai groase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu